Aici Nora Iuga, 26 ianuarie, Bucureşti, pentru bibilioteca un cristian

Au intrat, în sfîrşit, toate în ritmul lor normal. Oare?! Sărbătorile s-au mutat pe pârtiile de schi; unii dau peste bolovani, îi mulţumesc Elenei Udrea, alţii dau cu bolovani în Piaţa Unirii. În Piaţa Universităţii se adună de vreo două săptămâni în jur de 1000 de oameni fără deosebire de sex, vârstă, religie şi naţionalitate. Cei care au venit sub 1000 ron strigă Jos Băsescu! Cei care ajung la 1500 spun „Merge şi-aşa”. Cei care depăşesc plafonul critic zic: „Nu există alternativă - toţi sînt la fel”. Marii intelectuali ai ţării sunt nişte Absalomi, nişte oameni-pendul care-şi mişcă limba după fusul orar al stăpânirii. Mă gândesc ce-o mai fi făcând Băsescu. Nu l-am mai văzut demult. O fi reflectând nostalgic ”Unde’s minerii de altă dată”.

Aici Nora Iuga, 23 ianuarie, Bucureşti, pentru Biblioteca un cristian

A început de ieri să cadă cîte-un fulg... şi urările de ziua mea au intrat la loc în sertar. Nici nu ştiu cum au mai încăput. Îmi vine să spun pastişându-l pe Arghezi: „Niciodata iarna nu fu mai bogata!”. Vă mulţumesc tuturor, dragii mei. Dacă nu mi-aţi arăta că mă iubiţi, n-aş mai avea pentru ce trăi.

Aici Nora Iuga, 21 ianuarie, Bucureşti, pentru Biblioteca un cristian

Pe 10 ianuarie mi-a sosit, cu o întârziere de câteva zile, un pachet din Sibiu. Jurnalul lui Kafka, darul lui Joachim Wittstock de ziua mea. Acum pot să mă lipsesc, fără niciun regret, de toată biblioteca mea; am descoperit definiţia scriitorului adevărat. Cel în cărţile căruia ne regăsim toţi, deşi sîntem complet diferiţi unii de ceilalţi.

De la Dana Ranga din Berlin am primit o agendă Poesie Agenda 2012, apărută în Elveţia la ORTE-Verlag, în care mă aflu şi eu, singurul nume românesc între Blaise Cendrars şi Lawrence Ferlinghetti, între Frank O’Hara şi William Carlos Williams... De ce mă sileşte literatura română să mă laud singură?

Conversaţia cu Nora Iuga

Conversaţia cu Nora Iuga

„un artist care să nu fie un pic monden, nu prea merge” Nora Iuga

Ieri seară, la Librăria Bastilia din Bucureşti, a avut loc lansarea cărţii de interviuri „Conversaţia cu Nora Iuga”, de Gabriela Gîrmacea, editura Tracus Arte 2011.

Volumul a fost prezentat de Cosmin Perţa, editorul, şi criticul Adinia Diniţoiu.

Gabriela Gîrmacea spune că acest proiect a fost o provocare pentru ea. Cea care i-a dat ideea să facă o carte-dialog cu Nora Iuga a fost Carmen Mihalache, redactor şef la revista Ateneu, după ce autoarea cărţii îi mărturisise că i-ar plăcea să citească în presă mai multe interviuri în care „lumea să nu se lege doar de ceea ce constituie exteriorul personalităţii unui scriitor”.

Adina Diniţoiu a reuşit să puncteze lucruri importante, cum ar fi faptul că Nora, deşi i-a influenţat pe mulţi scriitori tineri, ea însăşi nu s-a lăsat influenţată de literatura lor. Adina Diniţoiu a fost uimită să descopere în carte că, pentru Nora, scrisul e un joc foarte serios şi o activitate cu program, „deşi îţi imaginezi că textele Norei Iuga sunt scrise fulgurant, nu neapărat cu program”.

Puteţi citi pe blogul Adinei Diniţoiu impresii despre carte şi despre seara trecută:

"Am participat la lansarea unei cărţi "seducătoare".

Citez dintr-o mărturisire a Norei Iuga, o mare scriitoare, dar şi un excelent "performer" pe scena literară:

"Eu vreau să-l fac pe cel care mă citeşte să mă şi placă. Pe mine mă interesează seducţia pe care o pot arunca sau întinde cititorului". "

Veronica Plăcintescu scrie şi ea despre lansarea Conversaţiei, pe bookaholic.ro:

"Dintr-o educaţie conservatoare primită de la părinţi şi trăindu-şi majoritatea vieţii în perioada pre-decembristă, a vorbi prea mult despre sine sau despre alţii devenise o zonă plictisitoare, trivială şi, uneori, periculoasă."

Într-adevăr, Nora a învăţat de la părinţi ca nu e frumos şi nici politicos să vorbeşti despre tine şi mai ales despre petele celor din jurul tău. Şi până la un anumit punct, aşa a şi făcut, nu a vorbit deloc despre sine.

Apoi, deşi le este foarte recunoscătoare părinţilor, a înţeles că un scriitor, de fapt, vorbeşte întotdeauna despre sine. Iar, la vârsta asta, după ce a citit „destul de mult”, Nora spune aşa: „Îmi dau seama citindu-mi cărţile că nu sunt un scriitor mediocru şi atunci se întâmplă ceva, eu nu mai pot să fiu foarte discretă şi să nu vorbesc deloc despre mine, ci vreau sa fiu vazută”.

Cred că avem toţi de câştigat din această decizie a Norei.

Nora la Club A

foto: Tudor Bogdan Alexandru

Nora Iuga la 81 de ani

"Oamenii buni cu adevărat sunt oamenii care se iubesc pe sine"

Micro interviu cu Nora Iuga, luat pentru blog, imediat după Fresh-ul literar din Club A, din 4 ianuarie 2012. În cartierul erou Titan, în faţa magazinului “La amanţi”, devenit între timp măcelărie.

CB:

- Ne aflăm, alături de Nora Iuga, lângă fostul magazin „La amanţi”, legendar pentru istoria noastră comună. Deşi tocmai a trecut o seară minunată şi destul de relaxată, suntem într-o postură destul de solemnă.

Nora Iuga, râzând:

- Dragă, într-o postură solemnă cred că Nora Iuga n-o să fie niciodată, că eu nu prea le am cu solemnităţile. Adevărul este că sunt puţin obosită, dar nu contează. Probabil că nu ştiţi care este magazinul „La amanţi”. Pentru noi este cunoscut fiindcă se află chiar între blocurile noastre, ca să zic aşa, şi ne facem târguielile aici. Pentru mine este o amintire foarte plăcută pentru că (am aflat în astă seară) de fapt, această minunată familie de poeţi cu care sunt vecină, m-a cunoscut pe mine înainte de a-i cunoaşte eu pe ei, exact în această băcănie sau cum să-i spun, alimentară, unde vindeau amanţii respectivi.

Am trăit o seară rară, a fost sărbătorirea vârstei mele - îi zic eu matusalemice- de 81 de ani, exact în ziua în care mă hotărâsem să nu-mi mai serbez ziua, pentru că la 80 mi-a ajuns cu serbările.

M-am văzut înconjurată de oameni care mi-au arătat dragostea lor şi au reuşit să mă facă să-i şi cred că sunt sinceri şi că mă iubesc chiar mai mult decât m-am iubit până acum, datorită lor şi efuziunii lor de entuziasm. Trebuie să spun că mă simt chiar fericită şi aş vrea să mai am asemenea ocazii. Poate, odată cu creşterea vârstei, va creşte şi numărul celor care mă iubesc.

Sunt destul de narcisistă (aici am să devin serioasă) şi vă dau şi un sfat. Am citit nişte cugetări de-ale lui Nietzsche, pe care-l iubesc la nebunie, că oamenii buni cu adevărat sunt oamenii care se iubesc pe sine. Feriţi-vă de oamenii care nu se iubesc cu adevărat pentru că aceia nu sunt în stare să-i iubească pe alţii. Eu cred că sunt un om bun pentru că mă iubesc foarte mult pe mine.

CB:

-Şi noi vă iubim, Nora Iuga! La mulţi ani!

Nora Iuga:

- Mulţumesc mult de tot!

foto: Tudor Bogdan Alexandru

Blogstory 2

Unii primesc premii, alții flori, unii sunt decorați cu fanfară militară, alții devin cetățeni de onoare ai orașului, unora li se tipăresc cărți omagiale, altora li se publică la timp cronici aniversare. Unii sunt invitați la TV, alții fac turul ziarelor, câte mai sunt, cu interviuri. Unii țin prima știre culturală a jurnalului, alții primesc sute de like-uri pe facebook. Aniversații, căci despre ei este vorba, schimbă rutina lansărilor literare și ne amintesc, de fiecare dată, cât de important este un autor în mijlocul nostru. Acest blog este făcut pentru a ne putea bucura de prezența de-acum permanent aniversară a Norei Iuga. După noraiuga.wordpress.com, concretizat într-un volum experimental, a venit vremea continuării.

Blogstory 2 începe chiar de azi.

Cătălina Bălan, ai legătura!

un cristian