joi, 12 ianuarie 2012

Conversaţia cu Nora Iuga

Conversaţia cu Nora Iuga

„un artist care să nu fie un pic monden, nu prea merge” Nora Iuga

Ieri seară, la Librăria Bastilia din Bucureşti, a avut loc lansarea cărţii de interviuri „Conversaţia cu Nora Iuga”, de Gabriela Gîrmacea, editura Tracus Arte 2011.

Volumul a fost prezentat de Cosmin Perţa, editorul, şi criticul Adinia Diniţoiu.

Gabriela Gîrmacea spune că acest proiect a fost o provocare pentru ea. Cea care i-a dat ideea să facă o carte-dialog cu Nora Iuga a fost Carmen Mihalache, redactor şef la revista Ateneu, după ce autoarea cărţii îi mărturisise că i-ar plăcea să citească în presă mai multe interviuri în care „lumea să nu se lege doar de ceea ce constituie exteriorul personalităţii unui scriitor”.

Adina Diniţoiu a reuşit să puncteze lucruri importante, cum ar fi faptul că Nora, deşi i-a influenţat pe mulţi scriitori tineri, ea însăşi nu s-a lăsat influenţată de literatura lor. Adina Diniţoiu a fost uimită să descopere în carte că, pentru Nora, scrisul e un joc foarte serios şi o activitate cu program, „deşi îţi imaginezi că textele Norei Iuga sunt scrise fulgurant, nu neapărat cu program”.

Puteţi citi pe blogul Adinei Diniţoiu impresii despre carte şi despre seara trecută:

"Am participat la lansarea unei cărţi "seducătoare".

Citez dintr-o mărturisire a Norei Iuga, o mare scriitoare, dar şi un excelent "performer" pe scena literară:

"Eu vreau să-l fac pe cel care mă citeşte să mă şi placă. Pe mine mă interesează seducţia pe care o pot arunca sau întinde cititorului". "




Veronica Plăcintescu scrie şi ea despre lansarea Conversaţiei, pe bookaholic.ro:

"Dintr-o educaţie conservatoare primită de la părinţi şi trăindu-şi majoritatea vieţii în perioada pre-decembristă, a vorbi prea mult despre sine sau despre alţii devenise o zonă plictisitoare, trivială şi, uneori, periculoasă."

Într-adevăr, Nora a învăţat de la părinţi ca nu e frumos şi nici politicos să vorbeşti despre tine şi mai ales despre petele celor din jurul tău. Şi până la un anumit punct, aşa a şi făcut, nu a vorbit deloc despre sine.

Apoi, deşi le este foarte recunoscătoare părinţilor, a înţeles că un scriitor, de fapt, vorbeşte întotdeauna despre sine. Iar, la vârsta asta, după ce a citit „destul de mult”, Nora spune aşa: „Îmi dau seama citindu-mi cărţile că nu sunt un scriitor mediocru şi atunci se întâmplă ceva, eu nu mai pot să fiu foarte discretă şi să nu vorbesc deloc despre mine, ci vreau sa fiu vazută”.

Cred că avem toţi de câştigat din această decizie a Norei.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu